SPIDER-MAN: HOMECOMING

Am avut câteva zile bune să mă tot gândesc la ce să scriu despre filmul ăsta şi să îl evaluez obiectiv şi subiectiv la rece. Evident mai mult subiectiv. Pot confirma ce se spune în general despre film, că este unul bun, că este distractiv şi că Tom Holland este probabil unul din cei mai buni Spider-Man (Spider-meni?) dacă nu chiar cel mai bun. În timp ce Spider-Man a lui Sam Raimi din 2002 rămâne ca game changerul total în genul ăsta de filme cu supereroi chiar dacă nu l-am mai văzut de foarte mult timp era o chestie cu Tobey Maguire care nu mai se prindea de realitate şi faptul că nu prea arată ca un student de liceu, mai degrabă era deja spre sfârşitul facultăţii şi îşi începea cariera ca fotograf. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Andrew Garfield, lookul nu ajută presupusa vârstă, dar Holland se potriveşte perfect în acţiune în setting şi în personaj.Şi chiar dacă am văzut deja asta în Civil War şi ne aşteptam să fie cel puţin mai bun ca Garfield, fix în filmul lui este eclipsat complet, atât ca poveste (story arc mă rog) cât şi că acting de evident Michael Keaton. Renaşterea asta a lui Keaton din ultimii ani este SPECTACULARA şi se va discuta despre ea mult după ce actorul în sine nu va mai fi printre noi. Tipul este magnific în rol, iar rolul se dezvoltă şi este de 1000 de ori mai justificat decât cel al lui Spider-Man. De la început înţelegi de ajunge să facă ce face, felul în care face aceste lucruri care demonstrează clar un comportament de VULTUR dar în acelaşi timp Keaton este atât de bun interpretând acest personaj că ţi cu el, probabil în locul lui ai fi făcut acelaşi lucru. Peter Parker şi alter ego-ul său Spider-Man pe de altă parte rămân ca mecanismul care mişcă filmul şi de la celelalte avem în sfârşit o gură de aer proaspăt ca nu mai este un origin story. Dar e atât de mare gura ca nici măcar nu se menţionează un origin story. Nu vreau şi nu încerc să caut probleme filmului şi personal chiar nu a fost o problemă că nu l-am văzut pentru a nu ştiu câta oară muşcat de păianjen, făcându-şi costumul home made şi moarte unchiului Ben. Nici măcar nu se vorbeşte de unchiul Ben în film, probabil doar o sigură fraza în care se spune de mătuşa May că a trecut prin momente dificile sau ceva de genul.

Iar că tot vorbim de personaje trebuie menţionat că Iron Man în filmul ăsta funcţionează ca un fel de Unchiul Ben, figură paternă şi aşa, dar este foarte puţin în film, momente cheie doar care să schimbe drumul filmului, dar care reprezintă pentru acest film roti ajutătoare (şi asta este o glumă din film). Robert Downey Jr. este Iron Man, cu siguranţă când apare pe ecran, zice sau face ceva sau este băgat în ceva legat de filmul ăsta o să fie interesant şi automat lumea o să vrea să îl vadă. Din nou o altă mini eclipsa pentru ”our friendly neighborhood Spider-Man”. Nu e o problemă majoră pentru că face chestii spectaculare şi chiar sunt ok scenele de acţiune dar e ceva foarte off legat de film iar eu acum o să îmi dau cu părerea la cel mai subiectiv mod posibil pentru că până acum doar am vorbit de chestii pe care le spune toată lumea şi doar le-am subliniat.Problema mea cu filmul ăsta, un film deloc deloc deloc prost, care chiar merită văzut nu că <<cough>> TRANSFORMERS<<cough>> este că merge pe acelaşi sistem din Universul Marvel care deja a devenit comun. Este reţeta succesului garantată şi nu ne ieşim din obicei, din glume, din schema. Doctor Strânge s-a salvat pentru că avea ceva în plus cu magia şi toate cele, dar Spider-Man se simte complet că încă un film Marvel garantat să aibe succes. Nu există riscuri, evident nu vreau riscuri ca The Amazing Spider-Man 2 care tot filmul este un set-up pentru alte 3 filme şi e ridicol beyond, dar totuşi să aducă ceva nou, ceva mai mult decât un actor super talentat ca Keaton şi un Tom Holland speriat pentru probabil cea mai memorabil scena cu cei doi. Probabil nu o să ţin minte bătaia de pe feribot cum o să îmi aduc aminte senzaţia de incomoditate şi tensiune pe care a transmis-o scena cu cei doi. Sunt lucruri foarte generale deja întâlnite iar în timp ce BvS încerca ceva nou şi toată lumea critică negativ asta pentru că a făcut acelaşi lucru din nou este lăudat. Marvel, de câţi ani şi câte faze au trecut deja trebuie să încerce să mai îşi asume nişte riscuri în filme. Poţi să faci cea mai bună omletă din lume dar din când în când trebuie să mai schimbi mâncarea. Şi nu e ca şi cum nu ar avea material de unde să se inspire sau să adapteze.

 

 

 

 

P.S: M-a enervat twist-ul de la sfarsit. Ma rog, twist-urile.

Comments

comments