SAW

Nu pot să spun că a fost cea mai bună decizie din partea mea ca acest Halloween să revăd seria SAW. Aveam multe altele din care să aleg, dar văzând că după 7 ani a mai apărut la cinema încă un film Saw am zis hai să le revăd pe celelalte. Tot ce pot să spun e că am fost surprins şi uimită, dar nu plăcut. Memoria câteodată mă trădează la filme de genul şi chiar dacă de la Saw 3, inclusiv 3, ce îmi aduceam aminte din ele era minim, acum că le-am revăzut nu prea pot să spun nimic bun pentru că nu prea e nimic bun de spus. Trec repede prin toate cu o părere, o idee şi ce mai îmi vine în cap şi la sfârşit în concluzii o să încerc să intru un pic în detalii despre ce şi cum în 2017.

 

SAW – 2004 – Originalul

Primul lung metraj a lui James Wan, deja cunoscutul regizor al filmelor de groază precum The Conjuring sau Insidious, a luat prin surprindere pe toată lumea în 2004. Nu cel mai bine văzut film de critici dar cu siguranţă Popcorn Flick-ul de groază de care aveam nevoie, SAW, este unul din punctele acele fixe în timp care a schimbat percepţia populară asupra filmelor din această categorie. Îl ţin minte aproape în întregime dar rulatul din memorie nu este acelaşi cu rulatul efectiv al filmului care după mulţi mulţi ani şi probabil cu atenţie către alte detalii decât cele la vreme când l-am văzut prima dată pot spune că a îmbătrânit. În timp ce filme că A Nightmare on Elm’s Street sau Halloween, vechi cum sunt par să nu îşi piardă şarmul, Saw arată că ceva dintr-o perioadă care îl precede inclus pe el însuşi iar aici vorbesc de filmele de groază din 90 său sfârşit. Probabil pentru 2004 nu se simţea diferenţa aşa de tare între un film de groază şi elementele sale din 99 cu SAW care a apărut câţiva ani mai târziu.

Dar te uiţi la film şi doar poţi să critici elemente cum ar fi filtrele de culoare sau montajul video foarte haotic prin care încearcă să prezinte o disperare sau să pară foarte urgent şi periculos. Mai mult de atât faţă de celelalte filme, primul, s-ar putea încadra mai mult la un Thriller Psihologic decât un film de groază propriu zis. Are mai mult în comun cu Se7en decât Urban Legend sau I Know What You Did Last Summer. Chiar dacă a fost o rampă de lansare pentru altceva filmul în sine, aşa învechit cum ar părea astăzi, rămâne o creaţie destul de interesantă pentru atât pentru spectatori cât şi pentru cei care urmăresc să facă filme deoarece arătă cu un pic de ambiţie şi efort, pentru că în afară de Danny Glover nu cred că mai era nimeni prea cunoscut în filmul ăla, o viziune clară asupra scriptului, care este făcut de Wan şi unul din actorii principali, Leigh Whannell, poţi obţine un film suficient de bun cât să schimbe o generaţie întreagă.

SAW 2 – 2005 – Continuarea pe steroizi

Se pare că pentru partea a doua tot ce a înţeles că vrea lumea din sala este mai mult gore. Şi nu pot să spun că nu au venit cu aşa ceva. Acţiunea pe de altă parte deja îşi pierde puţin farmecul pentru că avem ceea ce se simte că o continuare dar în acelaşi timp un cash-grab. Presupunând că au deja materialul bază au zis că vor construii peste ambiţios. Sau nu. Am zis că este continuarea pe steroizi pentru că au decis să păstreze foarte superficial misterul dar să adauge violenta şi exagerare. Totul funcţionează mult prea perfect şi convenient.

În timp ce reapar personaje din primul film povestea nu reuşeşte să prindă. Şi de asta îmi aduceam aminte în mare parte dar mai vag a ca primul. Nu atât personaje cât situaţii foarte specifice şi plotul general. Chiar dacă nu mai este la fel de bun ca primul tot nu este cel mai rău din serie, dar asta este un lucru care apare de la un film la altul, senzaţia că te uiţi la cel mai prost film vreodată. Şi se accentuează x100 dacă te uiţi la ele unul după celălalt.

SAW 3 – 2006 – Punctul critic în serie

Se întâmplă două chestii în partea a 3a. Unul este un film complet separat care pare a fi din seria SAW. Cel de-al doilea este umplutură cu şi despre John Kramer şi Amanda, boala etc. Este prima dată în serie când forţat încearcă să răspundă la întrebări pe care nu ni le-am pus sau chiar nu ne interesau. Sau mă rog, pe mine nu mă interesa, am presupus ce se întâmplă nu e chiar nevoie să mă considere filmul idiot să îmi arate.

Avem exces de filtru de culoare verde, am cam aruncat puţin pe geam principi şi alte chestii care făceau primul film interesant. Deja lumea moare gratuit şi asta probabil este ce aduce oameni în săli de cinema şi ce îi face fericiţi pe cei care urmăresc filmul de acasă. Ştiu chestia asta pentru că şi eu mă uitam pentru violenţă şi pentru story când am văzut seria prima dată, dar pe vremea aia consumăm filme B de parcă erau pâine cald aşa că prea multe pretenţii nu aveam. Este punctul critic în serie pentru că aici se termina ceea ce s-ar putea numii TRILOGIA originală. Cu câteva întrebări în aer era un punct final destul de decent pentru o serie care şi-a pierdut orice plus de la primul film.

SAW 4 – 2007 – Între timp în SAW 3 dar cu epilepsie

Am zis ăla epileptic pentru că dacă mai sus vorbeam despre montajul haotic, tot filmul ăsta a fost făcut şi aruncat într-un blender, ce blender este de fapt un tocător de lemne care îţi aruncă rumeguş direct în faţă. Este o alegere groaznică că în 2007 să foloseşti o chestie atât de ’99, insistent, mult, foarte mult, excesiv de mult pe un filtru verde sânge de extraterestru la rave.

Începe destul de strong cu autopsia lui Jigsaw, sau am rog, John Kramer care chiar dacă a murit în 3, vaca trebuie mulsa de tot şi este startul unei noi serii dar de fapt este o continuare directă la ultimul. Cum de asemenea vor fi şi celelalte, doar că pe atunci trebuia să aştepţi de la an la an să vezi ce se întâmplă câteva minute mai târziu. Şi cum vaca asta de la Hollywood poate să fie mulsa foarte mult, ambiţia filmului este atât de mică ca totul se întâmplă în paralel cu 3. Iar totul se leagă la sfârşit. De ce? Nu ştiu, dar totul arată că scene făcute special pentru trailer lipite cu prenadez după ce au fost aruncate în blender.

SAW 5 – 2008 – Ăla cu agentul FBI

Deja la punctul ăsta nu mai îmi aduc aminte ce am văzut. Totul este un amalgam de scene de gore şi mult plot care este extrem de plictisitor. Ştim cine e ăla rău nou că ni să arătat la sfârşitul celui de al 4lea film. Nu este interesant. Capcanele devin exagerate iar motivele pentru care sunt strânşi şi puşi la proba devin stupide. Mă uit şi am impresia că este cel mai prost dintre toate dar ştiu că mai am încă două şi încă nu l-am văzut pe cel mai nou.

SAW 6 – 2009 – Critică socio-contemporană prin foarte mult gore a firmelor de asigurare

De ce nu? Adică mai contează deja? John Kramer este mort dar mai trebuie să se răzbune sau să pună la proba câţiva oameni care i-au greşit. Filmul ăsta se simte interminabil şi în acelaşi timp uiţi totul despre el în timp ce te uiţi. Nimic nu contează nimic nu este relevant atât timp cât vaca este mulsa şi lumea vină să se uite. Nici măcar caruselul sau cum se numea chestia aia cu puşca nu mai este amuzantă deşi când l-am văzut prima dată ţin minte că mi s-a părut extrem de ridicol şi am râs.

SAW 3D – 2010 – Capitolul final de care nu aveam nevoie

Este cel mai recent şi cred că cel mai prost dintre toate. S-a numit SAW 3D cu subtitlul THE FINAL CHAPTER. Închei rotund dar forţat toată serie începând cu primul film până aici. Ne dă răspunsuri dar în acelaşi timp aruncă pe geam totul ce a însemnat ”jocul” pe care l-a pus în mişcare John Kramer. Asta este cel mai mare cash-grab pe care l-am văzut vreodată într-o serie de filme de groază. Nu este doar plictisitor cât este foarte stupid şi nu îşi are neapărat rostul. Chiar nu vroiam să ştiu nimic dar forţat au zis ei că mai fac bani dacă îmi arata. Am văzut. Nu mă fost mulţumit.

Concluzii

Potenţial a existat întotdeauna de la un film la altul. Nu pot nega acest lucru la fel cum nu pot nega că la vremea lor mi-au plăcut. La prima vedere. Dar mi-a fost greu, enorm de greu, o povară să văd 7 filme care nu cred că au în medie mai mult de 1 oră şi jumătate fiecare. Mă simt trist şi dezamăgit pentru că în capul meu, chiar dacă îmi aduceam aminte că de la 3 până la 7 erau cam dezastru, mă bucurasem de ele oricum ,dar acum că le-am revăzut mi-a rămas doar un gust amar. Nu este nimic memorabil, în afară de Jigsaw/John Kramer şi păpuşă de pe tricicleta, nimic nu este memorabil. Absolut nimic, nici un personaj, nici o metodă de execuţie nimic. Chiar uitasem cum a devenit detectivul ăla rău din ultimele filme. Twisturile sunt din ce în ce mai slabe iar ultimul film este atât de previzibil cât este plictisitor. Mai şi arată ca un episod dintr-un serial pilot pentru TV la felul în care este filmat. Pentru a nu ştiu câta oară în tot ce am scris acum re adresez cele două probleme, montajul ăla pretenţios în care camera se mişca stânga dreaptă şi sar scene foarte repede că poze de îţi vine să îţi bagi paiul dintr-un ochi în altul şi filtrele de culori sau mă rog este unul mai predominant cel verde. Nu este normal, nu este natural nu este o culoare care să inspire frică doar senzaţia că mai au puţin şi se scurg în MATRIX. Este o exagerare a cărui singur aport sunt nervii provocaţi vizual de o serie de filme care aş putea spune că la momentul ăsta sunt penibile dar nu cred că sunt în poziţia de a îmi da cu părerea că totuşi îmi aş revedea THE MACHINE GIRL sau mai ştiu eu ce altă bălărie gore de dragul gore-ului. Nu există remarci amuzante de făcut pe seama acestor filme nu există nici un fel de amuzament de stors din ele pentru că se iau atât de mult în serios că nu poţi să râzi nici de modul ridicol în care probele omoară oamenii, care până la sfârşit deja devin imposibile, injuste sau oricum nu mai conta nimic pe la filmul 4.

Comments

comments