Lights Out

A fost frumos, am râs şi noi puţin. Cam asta am zis când ne-am ridicat din scaun să ieşim din cinema despre acest film care bazat pe un scurt metraj nu stă mai mult decât este nevoie şi nici nu muşcă mai mult decât poate. Se menţine echilibrat pe tot parcursul orei şi douăzeci de minute care durează şi în realitate par a fi 45 de minute pe ceas. Intri în sala e zi, ieşi din sala tot zi este.

6359488012167873161271203535_635948156561364933-2071330336_tumblr_o4r4jufpel1sjhtm9o3_540Este făcut tot de acelaşi tip care s-a ocupat de scurt metraj dar de data asta cu sprijinul lui James Wan pe post de producător şi probabil mentor. Menţine ideea fantomei care apare doar în umbra/întuneric dar adăugă o poveste cu mai multă greutate decât toată groaza pe care o poate genera personajul negativ din film, depresia şi probleme psihologice într-o familie. În mare cam despre asta este vorba în film, o mamă bolnavă a căruia fata a părăsit-o nu reuşeşte să aibă grijă de copilul mai mic care nu poate să doarmă din cauza unei entităţi care stă în întuneric şi vorbeşte cu mama acestuia.

lights-out-is-a-horror-movie-that-will-make-you-fear-darkness-more-than-ever-980x457-1459236809_980x457Cum am zis e scurt are nişte efecte mişto şi un joc de lumină-întuneric-groază care nu este o copie ieftină după ce face James Wan ci doar ia elemente care le foloseşte şi din punctul meu de vedere le îmbunătăţeşte, cum ar fi faptul că de fiecare dată când apare şi dispare asta nu se întâmplă cu un sting ascuţit sau cu zgomot să încerce să te sperie ci o face pe merit propriu, prin simpla prezenţă a entităţii. La un moment dat devine amuzant pentru că sunt în casă şi devine un fel de leapşa cu fantoma. Count kill-ul filmul este de 3 oameni, ceea ce ai putea spune că este puţin pentru film de groază însă efectul este cel dorit, morţile sunt violente, în special ce-a de la început.

lo-fp-036Actriţă principală Teresa Palmer, care este un fel de combinaţie între Kristen Stewart şi Amber Heard, spre surprinderea mea face un rol destul de credibil fără să iasă în evidenţă mai mult de cât ar fi nevoie sau să se piardă în ridicolul interpretării unei victime dintr-un film de groază. La fel şi mama ei jucată de Maria Bello, pe care o ştim din o grămadă de filme şi seriale dar nimic ce ar venii în cap acum, arata foarte american şi generic în acelaşi timp dar personajul este interpretat destul de ok. În schimb cine m-a surprins cu adevărat a fost prietenul lui Teresa Palmer în film, Bret, interpretat de un actor mai puţin cunoscut, Alexander DiPersia, pentru că nu a fost tipicul personaj care nu crede sau care apare doar ca să moară ci are un rol la fel de important ca şi ceilalţi în familie. Sper să îl mai ad în curând în alte filme mainstream pentru că rău  n-a fost deloc. Per e un film drăguţ, de groază până la un anumit punct şi cumva sentimental până la capăt. Se încheie rotund şi nu este nevoie de mai multe explicaţii sau nu cauţi de ce-uri acolo unde nu ai nevoie de ele.

 

 

Comments

comments