JOHN WICK CHAPTER 2

 

 

 

Ştiu că tot spun chestia asta cu e greu să faci un sequel bun, mă rog, e ceva ce se ştie în general, că e complica să vi cu un al doilea film măcar la fel de bun ca primul, dar din nou, avem unul care este la fel de bun sau chiar mai bun ca primul. Şi revenim în lumea lui John Wick, plină de elegantă, opulenta şi foarte foarte multă violenţă. Şi chiar dacă primul film este doar o mică înghiţitură a unui univers care ne aduce aminte de filme de acţiune gen Die Hard sau Transporter, chiar şi o combinaţie între ele, John Wick 1 a reuşit să perfecţioneze genul filmului cu răzbunare iar în capitolul 2 reuşeşte să rotunjească personaje şi o situaţie care sper să dea joc unui Capitol 3 mai ridicol şi mai bun că primele două.

Direct din prima scenă de acţiune, înainte de generic, cum John Wick, şoferul de Uber în Bucureşti, se bate cu taximetriştii de la gară, atât în maşina cât şi pe jos, îţi dai seama că e vorba despre un circuit în care o să ai parte de cardio şi puţin pauză, cardio şi pauză, cardio şi pauză. Acţiunea se opreşte doar câte puţin iar când începe este explozivă. Nivelul de violenţă este la nivelul primului film chiar dacă lumea din jur devine mai ridicolă sau mai degrabă începe să funcţioneze pe ceva gen comic based logic şi nu mai încearcă să fie bătută în realitate cum a fost primul. Nu ţin minte că în primul film să fi fost nimic atât de exagerat că în 2 şi cu siguranţă ce se va întâmpla în 3, dacă se face un 3, o să le depăşească pe amândouă.

Nu are rost să vorbesc nici despre personaje şi nici despre plot, pentru că rămâne la Keanu Reeves în rolul lui Wick, la fel de stoic că în primul, un tip rău pe nume Santino, interpretat de Riccardo Scamarcio, care este ok, previzibil şi toate cele dar meh, Ruby Rose e în filmul ăsta şi având în vedere că nu vorbeşte e PERFECT iar Ian McShane, el e Ian McShane. Cum să nu îţi placă de Ian McShane? Plotul nu ştiu cât de bine reiese din trailer dar merită urmărit nu citit în altă parte iar dacă tot vorbim de trailer cred că a dat cam mult. Îmi plac trailere care doar te curentează puţin nu îţi arată scene importante sau complete dintr-un film.

Singura problemă cu film care aş putea să o am este că nu există o piesă nouă făcută de Manson pe care o aştept ca în primul film ”Killing Strangers”. Nu zic că nu a avut muzica mişto sau ceva, dar Marilyn Manson parcă i-a dat aşa un aer mai unic. La fel de unic este şi faptul că foarte multe stunturi sunt practice şi acţiunea este complet vizibilă. Nu se mişca cameră. Nu îţi arată acelaşi lucru din 3 locuri diferite. Nu încearcă să taie şi să facă ceva editing magic să te înşele vizual că a fost pe bune. Era pe bune, era dintr-o bucată şi Keanu Reeves la vârsta lui se mişca fantastic, atât în modul bătaie cât şi în părţile în care PAC-PAC-ul este la maxim. Este obiectul principal al regizorului şi totul este concentrat asupra lui, lucru care l-am observat spre sfârşit filmul când nu vedeam de unde vin inamicii pentru că era camera fixată asupra lui Reeves şi bătea şi împuşca tot ce îi venea în cale. Pe departe una din cele mai bune continuări pe care ai putea să le vezi la un film foarte bun şi care îşi merită atât toţi banii la cinema, rewatchul şi ascensiunea rapidă în topul celor mai bune filme de acţiune ever.
P.S: Apare la un moment dat un actor care nu ma asteptam sincer, a fost OMG IS THAT *******. DAMN!

Comments

comments