BREAKING NEWS

Dacă nu era vorba de o proiecţie specială la care a asistat regizoarea filmului şi actriţă principală probabil nu îl vedeam prea curând, dar că am fost şi l-am văzut nu mi-a părut rău. Experienţa în sine cu discuţia de după film şi conversaţia sau ce s-a vorbit în sală a meritat la fel de mult că filmul. Şi a susţine filmul românesc este un lucru pe care ar trebuii să îl facem mai des, dar na, de multe ori lumea nu merge la alea normale ce să mai vorbim de filme româneşti.În orice caz, Breaking News, a nu se confunda cu filmul chinezesc din 2004 de acelaşi nume în regia lui Johnnie To pe care îl recomand tuturor fanilor de filme asiatice, este de fapt o dramă despre pierderea unui tată şi sentimentul de vină. Este genul de dramă pe care americanii o produc constant în tot felul de filme, aşa că pe cât de previzibil este filmul, elementul românesc este acolo. Este un film bun, este interesant dar vreau să profit de spaţiul ăsta pe care îl am şi de ce se întâmplă în film să discut despre altceva legat dar nu în totalitate. Filmul merită văzut oricum.Deci, pe tot parcursul filmului nu mi-am putut lua gândul de la ceva. Fascinaţia românească pentru anumite chestii. Ultimele trei filme româneşti pe care le-am văzut au fost Câini, Sieranevada şi Două Lozuri. Uşori irelevant câini în discuţia asta celelalte două cu siguranţă mi-au ridicat câteva întrebări despre nişte lucruri care aş vrea să le scriu. Cum ziceam, pe parcursul filmului, la fel ca şi în realitatea noastră românească, cultură, viaţa de zi cu zi, whatever, am observat că romanul este fascinat de trei lucruri, moartea, umorul bizar şi bineînţeles, romanul în sine.

Am observat elementul ăsta în filmele cu care ne prezentăm pe la festivaluri şi în afara ţării că moartea, religia şi obiceiurile în spatele morţii sunt lucruri care ne caracterizează că naţie. Sieranevada este un film despre o pomană în timp ce Breaking News are moartea, pierderea şi cum tratăm această pierdere ca elemente principale. Se pare că după moarte şi felul în care ne uităm la ea şi obiceiurile care ne aduc împreună la evenimente de genul ne fascinează suficient de mult ca acestea să fie baza filmelor pe care le facem. Discuţii despre situaţia în prezent sau opinii diferite despre trecut care degenerează într-o ceartă despre ceva personal constituie forţa care mişcă un film sau cum a fost acum cu Breaking News, lucrurile pe care le afli despre cineva după moartea sa. Toată lumea îşi face poveşti în cap, mai mult sau mai puţin dezvoltate însă esenţa şi curiozitatea ne este stârnita doar atunci când este vorba de un eveniment tragic iar lucrul acesta este cel pe care am observat că multă lume din cinematografia românească explorează. Înainte după sau în timpul tragediei. Cu mai mult sau mai puţin umor, intenţionat sau nu. Nici nu ne mândrim şi nici nu o facem în mod critic dar de fiecare dată când te uiţi la un film şi vezi un preot, tradiţiile ce ţine de o înmormântare şi obiceiurile redate foarte amănunţit sunt lucrurile cu care noi ne prezentăm în faţa altor ţări. E timpul şi momentul să ne dăm seama că avem mai mult de spus decât poveşti despre moarte, despre tradiţii care ne ţin în trecut şi despre ideile inoculate din afară. De aici ca cel mai autentic lucru românesc pe care l-am văzut în ultima vreme, de la poveste la felul în care a fost filmat a fost Aferim! iar şi la ăla nu am evitat eu personal, să îl compar cu ceva de afară, un western.

Acum probabil vă întrebaţi de ce zic umor bizar. Există un val talentat de umorişti, aici trebuie să menţionez că sunt de acord cu influenţă de afară, care încearcă să ţină pasul cu ceva mai actualizat în ton de umor. Ne plac comediile şi ne aducem aminte cu drag de vremea când cu toţi râdeam la Vacanţă Mare, dar în 2017 se pare că nu am reuşit să ne depăşim condiţia şi umorul rămâne pe acolo doar că situaţiile se schimb uşor în sus dar nu prea mult. Mă refer aici la serialul las Fierbinţi. Dacă aşa ceva nu era popular nu există atâta vreme însă romanul este fascinat de umorul simplu a cărui valoare pe piaţa internaţională este nulă. Nici ca un exerciţiu de critică cu umor a situaţie actuale a ţării nu merge, pentru că în continuare se evidenţiază acest lucru, lumea râde, dar nu a schimbat nimic iar momentul în care ne vom depăşii condiţia este când nu vom mai scoate aceste idei antice despre umor comedie şi ce înseamnă să glumeşti. Suntem sensibili la glume negre dar suntem super ok să râdem de oameni proşti. Când am văzut Două Lozuri singura glumă la care am râs a fost aia cu maşina. Nu poţi să ai un film, o comedie cu elemente de road trip şi să ai o singură glumă amuzantă. Şi nu sunt pretenţios că râd la tot felul de chestii stupide, dar vorbim de un film, nişte bani au fost băgaţi acolo, bani cu care o idee mai îndrăzneaţă putea să facă mult mai mult pentru cinematografia românească decât o comedie de două…lozuri (Badumtsss). Avem încă o portiţă şi încă ne afla într-o perioadă de tranziţie în care este mult mai pozitiv să încerci să faci lucruri noi decât să reciclezi aceleaşi glume, acelaşi umor de zeci de ani în urmă în filme pe care aştepţi să le văd lumea.

Iar fascinaţia romanului despre roman este exact ceea ce sună. Ne plac lucrurile româneşti mai mult ca orice altceva, suntem patrioţi când ne convine, probleme cu care ne confruntăm noi sunt mai importante ca a oricărui altă ţară. Suntem cei mai deştepţi, cei mai frumoşi, cei mai talentaţi şi ştim să facem de toate. Ni să spus de mici, din străbunici, că romanul e mai presus că tot. Dar din păcate toate astea rămân la nivelul de curiozitatea şi mândrie. Nu suntem nici mai buni ca alţii dar nici mai răi, nu suntem nici mai capabili şi nici mai puţin capabili. Nu vreau să transform chestia asta în ceva politic pentru că este vorba despre filme, dar serios acum, ne place să ştim că ”am” câştigat nu ştiu ce urs de aur, ”am” fost nominalizaţi la Oscar şi că suntem reprezentaţi bine de regizori şi actori talentaţi în afară, dar noi nu facem nimic să-i susţinem şi parcă mai mult le punem beţe în roate celor care încearcă să facă ceva. E fantastic când un film românesc câştiga ceva şi la televizor la ştiri, între moarte şi probleme politice apare o chestie de genul ”Filmul românesc X a câştigat creanga de aur la Festivalul de Film de la Cannes” şi tu din canapea eşti mândru că eşti roman şi că ceva românesc la care tu ai impresia că ai contribuit doar că faci partea din acelaşi ţară a câştigat aşa ceva, dar nu te-ai deranjat nici măcar să te duci să îl vezi la cinema. Când vine vorba de curiozitatea despre romani a romanului şi a scoate sabia în discuţii pentru a îţi apăra sau a tăia naţia cum îţi convine e bine, dar să o susţii cu adevărat în lucrurile în care contează te faci că plouă.

Comments

comments