ATOMIC BLONDE

Deja după Dunkirk nimic nu putea să mă dezamăgească, iar Atomic Blonde evident nu o face. Însă am o problemă cu filmul ăsta, chiar şi zile după ce l-am văzut şi tot nu pot să le identific cu adevărat. Poate o fi faptul că nu cunosc materialul sursa, poate că mă aşteptam la ceva şi am văzut cu totul altceva pentru că din trailer reiese complet altceva decât ceea ce am primit sau poate că pur şi simplu nu eram eu în stare spirituală necesară să accept filmul aşa cum este, dar o să încerc să fiu cât se poate de subiectiv dar imparţial faţă de senzaţia asta pe care nu o pot explica.

Charlize Theron se afirmă în filmul ăsta ca o femeie de acţiune 110% şi chiar stăteam şi mă gândeam de ce nu i-au dat mai mult de făcut în Fast 8 pentru că tipa e clar că nu e doar o actriţă bună ci poate fi şi un personaj foarte foarte badass. Trebuie să menţionez că este un film despre spionaj iar interpretarea ei este destul de neutră faţă de tot încât până la sfârşit nu îţi dai seama exact ce şi cum şi care-i situaţia, deci am putea afirma că face bine şi pe spionul doamna Theron. Dar cel mai şi cel mai bine în film împarte nişte bătaie, cu ajutorul oamenilor din spatele lui John Wick, un pic sub nivelul acelor două filme, Atomic Blonde reuşeşte oricum să obţină nişte scene de acţiune intense şi cu o coreografia suficient de spectaculara să justifice partea ACTION dintr-un film despre spionaj în Berlinul anului 1989. De menţionat că James McAvoy apare în film şi fiecare scenă cu el este magnifică, iar de aştept spre sfârşitul filmul avem, zic eu, pe contract, un monolog semnat McAvoy dat superb. Şi Sofia Boutella care după scena sexy cu Charliez Theron putea să se termine filmul că oricum pentru aia m-am dus, mulţumesc o seară bună roll credits. Nu serios, mă bucur enorm că tipa începe să câştige roluri în filme din ce în ce mai importante iar lumea o apreciază ca şi actriţă nu doar că personaj (tot spun chestia asta pentru că mulţi actori par mai mult typecastuit ca un anume personaj decât ca un actor potrivit pentru rol)

Filmul ăsta arată foarte bine iar alături are un soundtrack foarte foarte colorat şi divers care îmbunătăţeşte fiecare scenă în care apare o piesă. Spre deosebire de filme ca Guardians Of The Galaxy în care muzica era parte integra a filmului, aici funcţionează mai mult ca un gimmick care poate să fie foarte bine primit de unii sau pe alţii să îi scoată din sărite pentru că nu are consistenta anume şi este peste tot (în film în afară filmului în scena în continuarea scenei) dar dacă eşti fan muzica 80’s garantat o să îţi placă soundtrackul.

O să încerc să compar cu materialul original din care este inspirat filmul şi atunci poate îmi fac o idee însă până atunci o să am senzaţia asta că e ceva în neregulă cu filmul ăsta dar fără să o pot descrie. Nu pot. Nu am cuvinte, nu ştiu de unde să încep pentru că nu ştiu exact ce este, dar ceva mi se pare că este. Promit că e ceva în neregulă doar că nu pot să justific, nu pot să spun că e un personaj, sau felul în care este spusă povestea, sau ce dracu e, dar ceva ceva este.

Comments

comments