AMERICAN ASSASSIN

Şi uite aşa continuă această RENAŞTERE a lui Michael Keaton în mainstream. În paralel apare o problemă pe care o am cu multe filme din ziua de azi în care încearcă se ne vândă nişte actori care provin din alte genuri de filme sau seriale că pe nişte eroi de acţiune ca pe vremuri dar din păcate, rămâne doar încercarea. Este al nu ştiu câtelea film pe care îl văd şi nu mă convinge personajul principal care este oricum susţinut de un cast destul de bun. Băieţelul e faraon, dar tot un băieţel rămâne.

Nu vreau să par rău, chiar nu aveam pretenţii de la filmul ăsta şi am văzut suficient de multe filme să îmi dau seama din trailer cam care ar fi problemele, în caz că filmul este spoiluit că de obicei prin trailer #1 trailer #2 trailer #3 internaţional, red band trailer, tv spot şi încă 10 filmuleţe pe care o să le vezi sau nu în filmul de a cinema. Chiar mi-a plăcut filmul, a fost suficient de violent şi grafic să mă prindă, plotul nu m-a surprins prea mult dar experienţa totală a fost una pozitivă. Dar îmi este greu de tot să nu mă adresez problemei principale şi este cea menţionată la începutul acestei recenzii.

Dylan O’Brien este un actor destul de bun, în ce a mai jucat şi cred că am mai zis asta, chiar mi-a plăcut în the Maze Runner şi presupun că e destul de ok şi în TEEN WOLF. Nu am dubii. În filmul ăsta se vede un efort foarte mare făcut din partea lui, atât fizic, prezenta în scene, aspectul complet etc cât şi pe partea cu interpretatul personajului. Există acest efort. Tipul chiar încearcă, însă Hollywood ne vinde aceşti actori care vin din filme şi seriale pentru YOUNG ADULTS că următorii eroi de acţiune moderni, că următorul Statham sau mai ştiu eu ce. Dar din punctul meu de vedere este pâinea scoasă prea repede din cuptor. Nu zic că peste câţiva ani nu o să fie sau nu o să ajungă sau nu o să aibe atât experienţă cât prezenta, naturală de a fi un erou de acţiune conform criteriilor tacit stabilite de lumea filmului, dar de moment sunt doar scoşi mult prea devreme de la cuptor. Pâinea este crudă. Pâinea este crudă când îţi dai seama că ai pe lângă nişte brânză de calitate ca Michael Keaton sau salam pe care oricum l-ai mânca crud în Taylor Kitsch, care dintr-un motiv dubios cam seamănă cu Dylan O’Brien doar că mult mai interesant. Camera probabil îl place mai mult. Şi când main villainul tău este mai interesant mai acaparant (din punct de vedere al plotului) decât main hero-ul apare problema care trage în jos filmul.

Repet nu este nimic în neregulă, aşa, per total cu filmul, în special dacă eşti fan filme cum a fost ”THE RECRUIT” cu Colin Farell şi Al Pacino. Acţiunea este chiar foarte bine filmată scenele de luptă sunt foarte interesante iar filmul nu se simte niciodată plicticos cât să zici că vrei să dormi, are momente mai încete într-adevăr dar niciodată nu se opreşte complet şi face stop. Dar din nou şi asta o păstram pentru sfârşit, când ai că supporting actor pe Scott Adkins pe lângă Dylan O’Brien o să îţi eşueze planul de a-mi vinde un puşti slab dar foarte motivat ca un super agent pus pe a distruge terorişti pentru că lângă este un actor care are foarte puţine lineuri şi doar prin faptul că este acolo face mai mult ca tine.

Comments

comments