50 SHADES DARKER

 

O să recunosc. Trebuie să recunosc. Dacă nu v-aţi dat seama din recenzia la primul film, care mi-a plăcut, o spun direct ca mie filmele astea îmi plac. Din complet alte motive decât cele ale fetelor mamelor şi publicul ţinta a acestei seri de filme şi cărţi. Şi chiar dacă n-am citit cartea asta am făcut suficient research după film până la momentul în care scriu chestia asta să ştiu cam care-i treaba. O şi ce amuzantă este. În plus când un film e bun recenzia e scurtă, când filmul e prost dar bun recenzia e aşa şi aşa, când filmul e atât de prost că e chiar prost, recenzia este nervoasă, dar când filmul este 50 Shades şi este atât de prost că nu ai cu ce să îl compari dar îţi place atunci se face o analiză mai detaliată atât asupra filmului cât şi a existenţei personale şi de ce dracu m-am uitat la aşa ceva şi mai rău, mi-a plăcut. It’s introspection time!

În primul rând, filmul ăsta nu poate fi luat în serios. Sub nici o formă, sub nici un context sub nimic altceva este o clară fantezie absurdă. Este un dialog vărsat din cap pe hârtie şi pe ecran fără un al doilea gând sau o a doua revizie, cam aşa, cum fac eu când vorbesc despre filme. Nu există un proces neapărat logic a întâmplărilor şi nici de ce nu funcţionează personajele ca nişte persoane adevărate dar nu că ar reprezenta vreo problem pentru film, el funcţionează perfect, UNS (pun intended) în lumea în care există şi nimeni, absolut nimeni din film nu poate chestiona acest lucru. În timp ce avem doi protagonist absurzi, restul întâmplărilor şi personajelor sunt atât mai absurde, iar în timp ce Chrstian Grey este un individ care în viaţa reală ar putea avea multiple dosare de urmărire penală, dungă roşie pe buletin şi toate cele este cel mai plăcut dintre ei. Iar în timp ce Anastasia Steele este naivă dar puternică dar nu tot timpul pentru că nu am vrea aşa ceva nu ajunge niciodată şi fie proastă de da cu stângul în dreptul său superficială dacă ne-am raporta la realitate. Şi aici este unde intervine faptul că aceşti doi actori Jamie Dornan şi Dakota Johnson sunt foarte buni amândoi şi sunt sigur că mai bine de atât nu se putea interpreta ce scrie pe scriptul din care citesc. Ei dau 110% în ceva care pare scris de cineva în clasa a 4a. Scene care ni se pot părea ridicole, dacă stai atent să te uiţi, sunt interpretate la maximul lor potenţial, actorii cred ce joacă acolo, doar că e greu tu ca spectator să iei în serios un tip cu probleme de contact care se dă cu ruj pe piept şi zice că acolo nu vrea să fie atins. În special când nu ştiu câte ore mai târziu se dezbrăca şi încă are rujul pe el.

Filmul de data asta este regizat de altcineva şi cu băgare mai mare de seamă din partea autoarei care nu a fost mulţumit de primul, pe motiv că devia prea mult de la cartea ei sau cum să procedat în a pune filmul în scenă. Nu contează primul avea nişte shot-uri şi nişte scene de mama mama în schimb asta este moale şi mediocru at best. Nu este nimic în regie de care să te iei. Nu este nici pozitiv nici negativ, este totuşi regizorul James Foley care are câteva filme bune prin anii 90, omul a lucrat cu Gene Hackman, Sean Penn sau Christopher Walken, totuşi ai zice că ceva putea să aducă, dar ori probabil nu a avut chef, ori probabil a făcut-o pur şi simplu pentru bani ori nu a avut suficiente libertate la ora deciziilor şi a preferat să rămână pe script pe story board sau pe vorbele autoarei. Sau poate era obosit că văd că tot el se ocupa şi de al treilea film din serie şi dacă reţin bine au fost filmate amândouă în paralel. Indiferent care ar fi chestia sau aşa filmul ăsta din punct de vedere al regiei şi aşa este echivalentul ovăzului în lapte, mănânci dar doar atât.

Unul din lucrurile importante care ţineau de primul film era coloana sonoră care din nou este făcută şi supervizata, când vine vorba de piese de Danny Elfman, care la fel ca regizorul cred că avea şi el nevoie de bani sau să mai treacă un film pe CV. Nu e rău ce face în film şi nici muzica nu este rea, dar este o încercare săracă dea reproduce banda sonoră din primul cu artişti care sună aproximativ la fel cu melodii care încearcă să fie sexy dar sună cam forţate şi care oricum în film le asculţi, poate dacă eşti ca mine chiar ai fost atent şi ţi-au şi plăcut în timpul scenelor dar în momentul în care s-a schimbat scena ai uitat complet tot. De două zile ascult doar, doar, doar muzică din filmul ăsta. Nu fac recenzie la CD sau la muzică dar nu e strălucită. Sunt câteva piese bune care îmi rămân în gând, aşa semi semi, chiar dacă îmi este imposibil să le reproduc sau să le recunosc instant, nu sunt sub nici o formă Beyonce cu Haunted sau The Weekend cu Earned It din primul film. Şi asta probabil ar fi mai negativ lucru care pot să îl spun despre film.

Nu faptul că e mai plictisitor că primul sau că nici Kim Basinger nici Eric Johnson nu au fost la nivelul unor personaje negative excepţionale doar au fost prezentaţi ca atare pentru următorul film în care cred că nu se va întâmpla nimic pentru că oricum totul a rămas în pom din nou. Nici faptul că din nou avem dialog cheesy simplu sau idiot cu scene care sunt la fix visele erotice ale unui puşti care a văzut ceva BDSM pe net la 12 ani şi e cool. Nici faptul că nici măcar nu mai e aşa de mult sex sau BDSM în film nu mai e deranjant. Doar pentru că poţi să te uiţi la el şi să comentezi absolut tot, să faci tot felul de remarci asupra personajelor, dialogului sau scenelor şi asta îl face cu atât mai amuzant este suficient pentru un film atât de prost că e prost să fie în momentul de faţă o experienţă plăcută şi relaxanta pentru cineva ca mine. Am râs. M-a distrat. Şi n-am avut nici un fel de aşteptare de la el decât să apară deja că după doi ani în realitate şi 2 zile de despărţire în film statul aşa degeaba cu ”hai că iese” se face lung. Sper că totuşi următorul să apară la anul şi nu să mai facă pauză un an.

 

 

 

P.S: El are 27 de ani. Total credibil.

P.S 2: Se cunosc de 4 săptămâni în carte. Deci acţiunea a celor două filme se afla în acest timeframe. Din câte am înţeles, toate cele 3 cărţi se întâmplă în 6 săptămâni.

P.S 3: Atenţie la mult fund pe ecran. Cine atrage atenţia nu este trădător, eu v-am anunţat.

P.S 4: Daca primul film ziceam in P.S ca este pentru barbati si nu pentru femei asta cu siguranta este pentru femei.

 

Comments

comments